OBSCURÁT, -Ă, obscurați, -te adj. Care a devenit obscur; obscurizat. – V. obscura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

A OBSCURÁ ~éz tranz. A face să devină obscur. /Din obscur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink