opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrăzuire sf vz obrezuire

OBRĂZUI, obrăzuinesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva; a schița. – Obraz + suf. -ui.

obrăzui1 vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 208 / Pzi: ~esc / E: obraz] (Îvr) 1 A reprezenta. 2 A schița.

obreazuire[1] sf vz obrezuire modificată

  1. În original, tipărit greșit: obrezuire — LauraGellner

obrezuire sf [At: VARLAAM, C. 404 / V: (reg) obrăz~, ~reaz~ / Pl: -ri / E: obrezui] (Înv) Circumcizie.

OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa; a schița. – Obraz + suf. -ui.

OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A reprezenta, a înfățișa, a reda; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obrăzui (a ~) (înv.) (desp. o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, 3 sg. obrăzuiește, imperf. 1 obrăzuiam; conj. prez. 1 sg. să obrăzuiesc, 3 să obrăzuiască

obrăzui (a ~) (înv.) (o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, imperf. 3 sg. obrăzuia; conj. prez. 3 să obrăzuiască

obrăzui vb. (sil. -bră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, imperf. 3 sg. obrăzuia; conj. prez. 3 sg. și pl. obrăzuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBREZUIRE s. v. circumcizie.

obrezuire s. v. CIRCUMCIZIE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

obrezuire, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.

Intrare: obrăzui
  • silabație: o-bră- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrăzui
  • obrăzuire
  • obrăzuit
  • obrăzuitu‑
  • obrăzuind
  • obrăzuindu‑
 singular plural
  • obrăzuiește
  • obrăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrăzuiesc
 (să)
  • obrăzuiesc
  • obrăzuiam
  • obrăzuii
  • obrăzuisem
a II-a (tu)
  • obrăzuiești
 (să)
  • obrăzuiești
  • obrăzuiai
  • obrăzuiși
  • obrăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • obrăzuiește
 (să)
  • obrăzuiască
  • obrăzuia
  • obrăzui
  • obrăzuise
plural I (noi)
  • obrăzuim
 (să)
  • obrăzuim
  • obrăzuiam
  • obrăzuirăm
  • obrăzuiserăm
  • obrăzuisem
a II-a (voi)
  • obrăzuiți
 (să)
  • obrăzuiți
  • obrăzuiați
  • obrăzuirăți
  • obrăzuiserăți
  • obrăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrăzuiesc
 (să)
  • obrăzuiască
  • obrăzuiau
  • obrăzuiră
  • obrăzuiseră
Intrare: obrezuire
obrezuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrezuire
  • obrezuirea
plural
  • obrezuiri
  • obrezuirile
genitiv-dativ singular
  • obrezuiri
  • obrezuirii
plural
  • obrezuiri
  • obrezuirilor
vocativ singular —
plural —
obreazuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obrăzuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăzuire
  • obrăzuirea
plural
  • obrăzuiri
  • obrăzuirile
genitiv-dativ singular
  • obrăzuiri
  • obrăzuirii
plural
  • obrăzuiri
  • obrăzuirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obrăzui, obrăzuiescverb

etimologie:
  • Obraz + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.