obrocit¹, ~ă a [At: DDRF / V: (reg) ~ricit, obor~ / Pl: ~iți, ~e / E: obroci¹] 1 (Reg) Înșelat. 2 Fermecat. 3 (Reg; îf obricit) Lovit de soartă.

OBROCIT adj. p. OBROCI. Zăpăcit, năucit prin farmece: bărbate, tu ești ~, trebue să-ți descînt (ISP.).

OBROCIT, -Ă, obrociți, -te, adj. (În basme) Fermecat, vrăjit.

OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.

oboroci v vz obroci¹

oborocit, ~ă a vz obrocit¹

obrici² v vz obroci¹

obricit², ~ă a vz obrocit¹

obroci² vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~cesc / E: vsl обрєщи] (Reg) A prevesti.

obroci¹ vt [At: LB / V: (reg) obor~, ~rici / Pzi: ~cesc / E: obroc] 1 (Reg) A înșela. 2 A face cuiva vrăji Si: a fermeca, a vrăji. 3 (Mun) A menaja pe cineva. 4 (Reg) A hrăni caii.

OBROCI (-ocesc) vb. tr. A zăpăci, a năuci, a buimăci prin farmece: cine dracul te-a mai obrocit pînă într’atît, încît să visezi deștept? (ISP.); cine știe ce babă l-a obrocit (FIL.) [srb. obručiti „a da de rușine”].

OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.

OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (în basme) A fermeca, a vrăji. Moldoveana ce-mi făcea? pe șarpe-l obrocea. ȘEZ. XII 68.

obrocì v. a fermeca, a zăpăci: cine te-a obrocit, încât să visezi deștept? [Lit. a prezice (cf. obrocire), a ameți cu prorociri = serb. OKROK, timp fixat (din slav. REKÕ, a rosti)].

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.

1) obrocésc v. tr. (d. obroc, oboroc, adică „pun oborocu’n cap, astup vederea”). Munt. Uluĭesc, amețesc, farmec, zăpăcesc, prostesc: răŭ l-a obrocit femeĭa ceĭa!

obroci (a ~) (reg.) (desp. o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, 3 sg. obrocește, imperf. 1 obroceam; conj. prez. 1 sg. să obrocesc, 3 să obrocească

obroci (a ~) (rar) (o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, imperf. 3 sg. obrocea; conj. prez. 3 să obrocească

obroci vb. (sil. -bro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, imperf. 3 sg. obrocea; conj. prez. 3 sg. și pl. obrocească

obroci, obrocesc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice.

OBROCIT¹, -Ă adj. 1. (Regional) Înșelat, amăgit; prostit, îmbrobodit, orbit. cf. ddrf. ♦ Fermecat, vrăjit. Huș! dihanie pocită, Ș-ai rămîne obrocită. ap. tdrg, cf. I. cr. viii, 343. 2. (Regional, în forma obricit) Căzut în nenorocire (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. – pl.: obrociți, -te, – Și: obricit, -ă, oborocit, -ă (a iii 3) adj. – v. obroci¹.

OBROCIT², -Ă adj. v. obrăcit.

OBROCI¹ vb. IV. Tranz. 1. (Regional) A înșela, a amăgi; a prosti, a îmbrobodi, a orbi. cf. pamfile, J. III, 91, scriban, d. ♦ A face cuiva vrăji, a vrăji, a fermeca. Este cam nebun, sărmanul. Cine știe ce babă l-a obrocit. filimon, o. I, 188. Cine te-a obrocit încît să visezi deștept? ispirescu, ap. ddrf. Ce vrei, să zică mahalaua că te-au obrocit? delavrancea, t. 151, cf. rădulescu-codin. Moldoveana ce-mi făcea?... Cîte-o leturghie-mi da Și pe șarpe-l obrocea. șez. XII, 68. 2. (Prin nordul Munt.) A menaja (pe cineva). cf. RĂDULESCU-CODIN. 3. (Regional) A da cailor ovăz. cf. lb, gheție, R. M. – prez. ind.: obrocesc. – Și: oboroci (H IX 92, com. din oravița), obrici (i. cr. VIII, 343) vb. IV. – v. obroc.

OBROCI³ vb. IV v. obrăci.

OBROCI² vb. IV. Tranz. (Regional) A prevesti, a prezice (zile bune sau rele). Cf.ȘĂINEANU, BARCIANU. – prez. ind.: obrocesc. – Din v. sl. обрѣщи, * об-рєкти „a făgădui”.