opțiuni
  • info

14 definiții pentru obroci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.

obroci1 vt [At: LB / V: (reg) obor~, ~rici / Pzi: ~cesc / E: obroc] 1 (Reg) A înșela. 2 A face cuiva vrăji Si: a fermeca, a vrăji. 3 (Mun) A menaja pe cineva. 4 (Reg) A hrăni caii.

obroci2 vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~cesc / E: vsl обрєщи] (Reg) A prevesti.

OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (În basme) A face cuiva vrăji; a fermeca. – Din obroc.

OBROCI, obrocesc, vb. IV. Tranz. (în basme) A fermeca, a vrăji. Moldoveana ce-mi făcea? pe șarpe-l obrocea. ȘEZ. XII 68.

obrocì v. a fermeca, a zăpăci: cine te-a obrocit, încât să visezi deștept? [Lit. a prezice (cf. obrocire), a ameți cu prorociri = serb. OKROK, timp fixat (din slav. REKÕ, a rosti)].

oboroci v vz obroci1

obrici2 v vz obroci1

1) obrocésc v. tr. (d. obroc, oboroc, adică „pun oborocu’n cap, astup vederea”). Munt. Uluĭesc, amețesc, farmec, zăpăcesc, prostesc: răŭ l-a obrocit femeĭa ceĭa!

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obroci (a ~) (reg.) (desp. o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, 3 sg. obrocește, imperf. 1 obroceam; conj. prez. 1 sg. să obrocesc, 3 să obrocească

obroci (a ~) (rar) (o-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, imperf. 3 sg. obrocea; conj. prez. 3 să obrocească

obroci vb. (sil. -bro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrocesc, imperf. 3 sg. obrocea; conj. prez. 3 sg. și pl. obrocească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obroci, obrocesc, vb. IV (pop.) 1. a ului, a ameți, a zăpăci, a fermeca. 2. a logodi. 3. a opri de la carne, vin, tutun pe cineva. 4. a prezice.

Intrare: obroci
  • silabație: o-bro-ci info
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obroci
  • obrocire
  • obrocit
  • obrocitu‑
  • obrocind
  • obrocindu‑
 singular plural
  • obrocește
  • obrociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrocesc
 (să)
  • obrocesc
  • obroceam
  • obrocii
  • obrocisem
a II-a (tu)
  • obrocești
 (să)
  • obrocești
  • obroceai
  • obrociși
  • obrociseși
a III-a (el, ea)
  • obrocește
 (să)
  • obrocească
  • obrocea
  • obroci
  • obrocise
plural I (noi)
  • obrocim
 (să)
  • obrocim
  • obroceam
  • obrocirăm
  • obrociserăm
  • obrocisem
a II-a (voi)
  • obrociți
 (să)
  • obrociți
  • obroceați
  • obrocirăți
  • obrociserăți
  • obrociseți
a III-a (ei, ele)
  • obrocesc
 (să)
  • obrocească
  • obroceau
  • obrociră
  • obrociseră
oboroci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obroci, obrocescverb

  • 1. rar A face cuiva vrăji. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fermeca vrăji
    • format_quote Moldoveanu ce-mi făcea? pe șarpe-l obrocea. ȘEZ. XII 68. DLRLC
etimologie:
  • obroc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.