OBRINTITÚRĂ, obrintituri, s. f. (Pop.) Obrinteală. – Obrinti + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRINTITÚRĂ s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obrintitúră s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintitúrii; pl. obrintitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink