obrintit¹ sn [At: H XVII, 75 / V: obrân~ / Pl: (rar) ~uri / E: obrinti] (Reg) 1-2 Obrinteală (1-2).

obrintit², ~ă a [At: CALENDARIU (1814), 167/1 / V: (reg) obrân~ / Pl: ~iți, ~e / E: obrinti] 1-2 (Îvp; d. răni, bube) Inflamat (din cauza frigului). 3 (Reg; d. persoane) Slăbănog.

OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

oblinti v vz obrinti

obrânti v vz obrinti

obrântit² sn vz obrintit²

obrântit¹, ~ă a vz obrintit¹

obrenti v vz obrinti

obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.

oprinti v vz obrinti

OBRINTI, OBRÎNTI (-tesc) vb. refl. 🩺 A se inflama (vorb. de o rană): obrintindu-i-să un picior, ce avea de săgeată rănit, în calendele lui Avgust au murit (CANT.); cînd ai vre-o bubă, nu e bine să intri în vie, căci se obrintește (GOR.).

OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

OBRINTI, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.

A SE OBRINTI se ~ește intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

A OBRINTI ~ește pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.

obrinti (a ~) (pop.) (desp. o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, 3 sg. obrintește, imperf. 1 obrinteam; conj. prez. 1 sg. să obrintesc, 3 să obrintească

obrinti (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 să obrintească

obrinti vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 sg. și pl. obrintească

obrintesc, -team 1 imp.

obrinti (obrintesc, obrintit), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).

OBRINTIT s. 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTIT s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)

OBRINTI vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.

OBRINTI vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.)

OBRINTÍT², -Ă adj. 1. (Învechit și popular, despre bube, răni; p. ext. despre părți ale corpului) Inflamat (mai ales din cauza frigului); (regional) bobotit, cățelit. De nu iaste umflătura măsealelor obrintită și cu dureare... nu... iaste de a se teame. calendariu (1814), 167/1. Beșică înfocată,... Beșică obrintită,... Nu ustura, Nu săgeta! marian, d. 45. Se leagă buba obrintită cu lina pe care s-a întins făina. pamfile, b. 51. 2. (Regional, despre persoane) Slăbănog (com. din straja – rădăuți) ; netot (todoran, gl.). – PI.: obrintiți, -te. – Și: (regional) obrîntit, -ă adj. ddrf, nov coviciu, c. b. i, 16. – v. obrinti.

OBRINTI vb. IV. 1. refl. și intranz. (Învechit și popular, despre bube, răni; p. ext. despre părți ale corpului) A se inflama (mai ales din cauza frigului), agravîndu-se; (regional) a se boboti, a se cățeli. [Dacă] va fi făcut altăceva împotriva ranei au va fi mîncat sau băut și să va fi obrintit.., cela ce l-au rănit nu să va certa ca un ucigătoriu. prav. 88.Obrintindu-i-să un picior ce avea de săgeată rănit,... au murit. cantemir, hr. 314, cf. lb, POLIZU, CIHAC, II, 222, DDRF, ȘĂINEANU, bARcianu. Din umezeala aceasta se obrintește ugerul. ap. tdrg. Babele zic că rana a obrintit. grigoriu-rigo, m. p. i, 131. Piciorul lui Ștefan obrintește. Încheieturile lui sînt prinse. delavrancea, o. ii, 33. Genunchiul ăsta împușcat nu-mi place. A început să obrîntească. stancu, r. a. i, 121. Nu se obrintească, Nici se dogorească Rana de la vînă, Rana de pe mînă. marian, d. i 153. Nu îmbla cu zgaiba prin frig că ți se obrintește. com. liuba. Bubă albă, ...Nu umfla, ...Nu obrinti. mat. folk. 607, cf. șez. vi, 99, FRîNCU-CANDREA, m. 103, GOROVEI, CR. 450, com. din straja – rădăuți. O rană se obrintește atunci cînd îmbli cu dînsa descoperită prin frig sau în apă. com. din zaharești – suceava, cf. GR. s. vi, 241, todoran, gl., alr ii/i mn 62, 4 208, a v 27, vi 26. Rana obrîntindu-se și patima învechindu-se a se vindeca cu nevoie va fi. zanne, p. ii, 685. ◊ tranz. fact. Ferește-te de frig și de foc ca să nu-ți obrintești urechea [rănită], com. din vicovu de jos – RĂDĂUȚI. 2. Tranz. (Regional, neobișnuit) A nu lăsa în pace (pe cineva), a tulbura (Certeze – Sighetul Marmației). cf. GR. s. vii, 80. – prez. ind.: obrintesc. – Și: (regional) obrînti, obrenti (com. din bilca – rădăuți), oblinti (com. din zagra – năsăud, alr ii/i mn 62, 4 208/250, 414), oprinti (alr ii/i mn 62, 4 208/272) vb. IV. – Din v. sl. облѫтрѧти.

OBRÎNTIT¹ s. n. (Regional) Obrinteală. cf. h xvii 75. Nu se obrîntească, Nici se dogorească Dogoritul Ș-obrîntitul. teodorescu, p. p. 382. Bubă cu-obrintit, Bubă cu arsură,... Nu te face, Nu te coace, marian, d. 155. Descîntec de obrintit. pop., ap. g cr ii, 343. Trestie de repreșit, Făină de obrintit. șez. i, 200. Cum trece vîntul peste codru, Așa să treacă obrintitu. ib vi, 99, cf. candrea, F 365, alr ii/i mn 62, 4 208 bis/36, 365. – Și: obrîntit s. n. – v. obrinti.