OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei, – V. obrinti.

obrintire sf [At: CALENDARIU (1814), 184/15 / V: obrân~ / Pl: ~ri / E: obrinti] (Îvp) 1-2 Obrinteală (1-2).

OBRINTIRE, obrintiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obrinti și rezultatul ei. – V. obrinti.

OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

oblinti v vz obrinti

obrânti v vz obrinti

obrântire sf vz obrintire

obrenti v vz obrinti

obrinti [At: CANTEMIR, HR. 314 / V: (reg) obli~, obrân~, obren~, opr~ / Pzi: ~tesc / E: slv обѧтрити] 1-4 vri (Îvp; d. răni, bube) A (se) inflama (din cauza frigului) Si: (reg) a (se) boboti, a (se) cățeli. 5 vt (Reg; nob) A nu lăsa în pace pe cineva Si: a tulbura.

oprinti v vz obrinti

OBRINTI, obrintesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.; despre răni, bube sau, p. ext., despre părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). [Var.: obrânti vb. IV] – Din sl. obŭjentriti.

OBRINTI, pers. 3 obrintește, vb. IV. Refl. și intranz. (Popular; despre răni; p. ext. despre corp sau părți ale corpului) A se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.). În curînd scaunul Moldovei e văduv. Piciorul lui Ștefan obrintește. DELAVRANCEA, O. II 33.

A SE OBRINTI se ~ește intranz. pop. (despre răni sau părți rănite ale corpului) A se inflama prin răceală sau prin infectare. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

A OBRINTI ~ește pop. 1. intranz. v. A SE OBRINTI. 2. tranz. A face să se obrintească. [Sil. -brin-] /<sl. obentriti

obrintì v. a se inflama, vorbind de răni. [Dintr’un primitiv brănt, inflamațiune = nemț. BRANT].

obrintésc (mă) v. refl. (vsl. obentriti. Bern. 1, 269). Mă inflamez, vorbind de bube și rănĭ. V. bobotesc.

obrintire (pop.) (desp. o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri

obrintire (pop.) (o-brin-) s. f., g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri

obrintire s. f. (sil. -brin-), g.-d. art. obrintirii; pl. obrintiri

obrinti (a ~) (pop.) (desp. o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, 3 sg. obrintește, imperf. 1 obrinteam; conj. prez. 1 sg. să obrintesc, 3 să obrintească

obrinti (a ~) (pop.) (o-brin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 să obrintească

obrinti vb. (sil. -brin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrintesc, imperf. 3 sg. obrintea; conj. prez. 3 sg. și pl. obrintească

obrintesc, -team 1 imp.

OBRINTIRE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. v. tumefiere.

OBRINTIRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (~ brațului.)

OBRINTI vb. (MED.) 1. v. inflama. 2. v. tumefia.

OBRINTI vb. (MED.) 1. a (se) congestiona, a (se) inflama, a (se) irita, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. a se inflama, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.)

obrinti (obrintesc, obrintit), vb. refl. -A se înflama un abces sau o rană. – Var. obrînti și der. Sl. obętriti sę „a arde”, cu var. obujętriti. Der. din sl. obruditi sę „a (se) înroși” (Cihac, II, 222) sau din bg. obrinato (Conev 93) nu este posibilă. – Der. obrinteală, s. f. (inflamație, flegmazie); obrintitor, adj. (înv., care dă înflamație).