3 definiții pentru obrici, obricit   ▷ conjugări / declinări

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

OBRICÍT, -Ă, obriciți, -te, adj. v. OBRICI. – [DLRM]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

obricí vb. IV v. obrăci.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink