opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obricit1, ~ă a vz obrăcit

oblicit, ~ă a vz obrăcit

obrăcit, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 517 / V: (înv) ~rocit, (îrg) ~ricit, (reg) oblic~ / Pl: ~iți, ~e / E: obrăci] 1 Logodit. 2 (Reg îf obricit) Care a promis să respecte anumite canoane bisericești etc.

obrocit2, ~ă a vz obrăcit

OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Olt.) A opri, a împiedica pe cineva să facă ceva.

OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.

obrăcésc, V. obrocesc 2.

obricésc (mă), V. obrocesc 2.

2) obrocésc și -ăcésc v. tr. (vsl. obrončiti, a logodi, obrešti, -ĭekon, a promite; bg. obričam, promit; rus. obréčĭ, a consacra, a promite. V. prorocesc). L. V. Logodesc. Azĭ. Olt. (obricesc). Opresc, rețin de la carne, vin orĭ tutun (CL. 1922, 367; Boc.: NPl. Ceaur, 70; rev. I. Crg. 8, 343). V. refl. Promit (mă decid) să mă abțin: m’am obricit să nu maĭ fumez.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obrăci (-c-esc, -it), vb. – A promite căsătorie. – Var. obroci. Sl. obrąčiti (Titkin). Sec. XVI, înv., împrumut cult.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obrăci, obrăcesc, vb. IV (înv.) 1. a se logodi. 2. a se lega să postească. 3. a se feri, a evita.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

obrăci, obrăcesc vb. IV Refl. 1. (Reg., în forma obrici) A se lega să țină post, să nu lucreze în zilele socotite neprielnice etc. 2. (Înv.) A se făgădui soț sau soție; a se logodi [ Var.: obrici vb. IV] – Din sl. obreciti.

Intrare: obrăcit
obrăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăcit
  • obrăcitul
  • obrăcitu‑
  • obrăcită
  • obrăcita
plural
  • obrăciți
  • obrăciții
  • obrăcite
  • obrăcitele
genitiv-dativ singular
  • obrăcit
  • obrăcitului
  • obrăcite
  • obrăcitei
plural
  • obrăciți
  • obrăciților
  • obrăcite
  • obrăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
obricit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obricit
  • obricitul
  • obricitu‑
  • obricită
  • obricita
plural
  • obriciți
  • obriciții
  • obricite
  • obricitele
genitiv-dativ singular
  • obricit
  • obricitului
  • obricite
  • obricitei
plural
  • obriciți
  • obriciților
  • obricite
  • obricitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: obrici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrici
  • obricire
  • obricit
  • obricitu‑
  • obricind
  • obricindu‑
 singular plural
  • obricește
  • obriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obricesc
 (să)
  • obricesc
  • obriceam
  • obricii
  • obricisem
a II-a (tu)
  • obricești
 (să)
  • obricești
  • obriceai
  • obriciși
  • obriciseși
a III-a (el, ea)
  • obricește
 (să)
  • obricească
  • obricea
  • obrici
  • obricise
plural I (noi)
  • obricim
 (să)
  • obricim
  • obriceam
  • obricirăm
  • obriciserăm
  • obricisem
a II-a (voi)
  • obriciți
 (să)
  • obriciți
  • obriceați
  • obricirăți
  • obriciserăți
  • obriciseți
a III-a (ei, ele)
  • obricesc
 (să)
  • obricească
  • obriceau
  • obriciră
  • obriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obrici, obricescverb

  • 1. regional A împiedica pe cineva să facă ceva. DLRLC DLRM
    sinonime: opri

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.