obricariță sf [At: PANN, P. V. I, 168/22 / Pl: ~țe / E: obric + -ariță] 1 (Îrg) Porție de mâncare pentru vite. 2 (Îrg; îe) A tăia (cuiva) din ~ A struni pe cineva. 3 (Îae) A învăța pe cineva minte.

OBRICARIȚĂ, obricarife, s. f. (Învechit și regional) Porție, rație, tain. S-a găsit cine să-i taie din obricariță. PANN, P. V. I 168.

OBRICARIȚĂ, obricarițe, s. f. (Înv. și reg.) Porție, rație, tain. ◊ Expr. A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni. – Comp. sb. obrok.

obricariță f. porțiune de mâncare, tain pentru cai; a tăia din obricariță, a învăța minte: s’a găsit cine să-i taie din obricariță PANN. [Tras din obroc].

obricáriță f., pl. e (din obrocăriță, d. obroc [rut. obrik], porțiune). Munt. Porțiune de mîncare la vite. A tăĭa cuĭva din obricariță, a-l învăța minte, a-ĭ tăĭa din unghișoară.

OBRICARIȚĂ s. v. porție, rație.

obricariță s. v. PORȚIE. RAȚIE.

obricariță, obricarițe, s.f. (reg.) rație de mâncare la vite și cai.