obricariță sf [At: PANN, P. V. I, 168/22 / Pl: ~țe / E: obric + -ariță] 1 (Îrg) Porție de mâncare pentru vite. 2 (Îrg; îe) A tăia (cuiva) din ~ A struni pe cineva. 3 (Îae) A învăța pe cineva minte.

OBRICARIȚĂ sf. Porție, tain, mertic: s’a găsit cine să-i taie din ~ (PANN) [srb. obrok].

OBRICARIȚĂ, obricarife, s. f. (Învechit și regional) Porție, rație, tain. S-a găsit cine să-i taie din obricariță. PANN, P. V. I 168.

OBRICARIȚĂ, obricarițe, s. f. (Înv. și reg.) Porție, rație, tain. ◊ Expr. A tăia cuiva din obricariță = a învăța pe cineva minte; a-l struni. – Comp. sb. obrok.

obricariță f. porțiune de mâncare, tain pentru cai; a tăia din obricariță, a învăța minte: s’a găsit cine să-i taie din obricariță PANN. [Tras din obroc].

obricáriță f., pl. e (din obrocăriță, d. obroc [rut. obrik], porțiune). Munt. Porțiune de mîncare la vite. A tăĭa cuĭva din obricariță, a-l învăța minte, a-ĭ tăĭa din unghișoară.

OBRICARIȚĂ s. v. porție, rație.

obricariță s. v. PORȚIE. RAȚIE.

obricariță, obricarițe, s.f. (reg.) rație de mâncare la vite și cai.

OBRICARIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Porție, rație, tain de mîncare (mai ales pentru vite). cf. CIHAC, II, 223, DDRF, BARCIANU, alexi, w., SCRIBAN, D. ◊ expr. A tăia (cuiva) din obricariță = a struni pe cineva; a învăța pe cineva minte. S-a găsit cine să-i taie din obricariță. PANN, P. VI. I, 168/22, cf. ZANNE, P. IV, 4. – PI.: obricarițe. – Obric + suf. -ariță.