obrezuit am [At: CORESI, L. 50/5 / Pl: ~iți / E: obrezui] (Înv) Circumcis.

obrăzui² v vz obrezui

obreazui v vz obrezui

obrezui vt [At: CORESI, L. 68/14 / V: (reg) ~răzui, ~eazui / Pzi: ~iesc / E: slv обрѣзовати] (Înv) A circumcide.

‡OBREZUI (-uesc) vb. tr. A circumcide [vsl. obrĕzovati].

obrăzuĭésc, V. obrezuĭesc.

obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).

obrezui (-uesc, -it), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv.

obrezui, obrezuiesc vb. IV Tranz. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur un nou-născut, a circumcide. [Var.: obrăzui vb. IV] – Din sl. obreazovati.

OBREZUIT adj. v. circumcis.

obrezuit adj. v. CIRCUMCIS.

OBREZUI vb. v. circumcide.

obrezui vb. v. CIRCUMCIDE.

OBREZUIT adj. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) Tăiat împrejur, circumcis. Cătră bărbați obrezuiți nu avăm a întra și să mîncăm cu nușii. CORESI, l. 50/5, cf. m. COSTIN, ap. GÎDEI. – PI.: obrezuiți. – v. obrezui.

OBREZUI vb. IV. Tranz. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur (un nou născut), a circumcide. Înveți... toți iudeii ceia ce sîntu intru limbi, graiure, a nu-și obrăzui (taie împregiur N. test. 1648) ei feciorii, cod. vor. 30/4. Tit încă nu era nevoit ca să-l obrezuiască... el era grec (cca 1569-1575). gcr i, *15/33. Deaca să împlură opt dzile, ca să-l obrezuiască pre dînsul și numiră numele lui I[isu]s. cheia în. 71^v/19. Și tot robul... îl vei obrezui pre el. biblia (1688), 48¹/44. ◊ refl. pas. Învăța frații că, de nu se vor obrezui după năravul lu Moisi, nu se pot spăsi. coresi, l. 68/14. Hristos nu s-au numai născut, ce s-au și obrezuit a opta dzi, ca și alți prunci din semențiia jidovească, varlaam, c. 404. Numai colhii și eghipte[n]ii și arapii să obrăzuiesc di-nceput. herodot (1645), 119. Cum s-ar hi obrezuit [Hristos] de n-ar fi luat trup? dosoftei, v. s. ianuarie 1^r/17. Să să obrezuiască voao tot ce e parte bărbătească, biblia (1688), 11¹/14, cf. 252/27. – prez. ind.: obrezuiesc. – Și: obrăzui, obreazui (DOSOFTEi, v. s. ianuarie 1^r/23) vb. IV. – Din slavon. обрѣзовати.