2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrezuire sf [At: VARLAAM, C. 404 / V: (reg) obrăz~, ~reaz~ / Pl: -ri / E: obrezui] (Înv) Circumcizie.

obreazuire[1] sf vz obrezuire modificată

  1. În original, tipărit greșit: obrezuire LauraGellner

obrezui vt [At: CORESI, L. 68/14 / V: (reg) ~răzui, ~eazui / Pzi: ~iesc / E: slv обрѣзовати] (Înv) A circumcide.

obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obrezui (-uesc, -it), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv.Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

obrezuire, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.

obrezui, obrezuiesc vb. IV Tranz. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur un nou-născut, a circumcide. [Var.: obrăzui vb. IV] – Din sl. obreazovati.

Intrare: obrezuire
obrezuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrezuire
  • obrezuirea
plural
  • obrezuiri
  • obrezuirile
genitiv-dativ singular
  • obrezuiri
  • obrezuirii
plural
  • obrezuiri
  • obrezuirilor
vocativ singular
plural
obreazuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obrăzuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrăzuire
  • obrăzuirea
plural
  • obrăzuiri
  • obrăzuirile
genitiv-dativ singular
  • obrăzuiri
  • obrăzuirii
plural
  • obrăzuiri
  • obrăzuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: obrezui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrezui
  • obrezuire
  • obrezuit
  • obrezuitu‑
  • obrezuind
  • obrezuindu‑
singular plural
  • obrezuiește
  • obrezuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obrezuiesc
(să)
  • obrezuiesc
  • obrezuiam
  • obrezuii
  • obrezuisem
a II-a (tu)
  • obrezuiești
(să)
  • obrezuiești
  • obrezuiai
  • obrezuiși
  • obrezuiseși
a III-a (el, ea)
  • obrezuiește
(să)
  • obrezuiască
  • obrezuia
  • obrezui
  • obrezuise
plural I (noi)
  • obrezuim
(să)
  • obrezuim
  • obrezuiam
  • obrezuirăm
  • obrezuiserăm
  • obrezuisem
a II-a (voi)
  • obrezuiți
(să)
  • obrezuiți
  • obrezuiați
  • obrezuirăți
  • obrezuiserăți
  • obrezuiseți
a III-a (ei, ele)
  • obrezuiesc
(să)
  • obrezuiască
  • obrezuiau
  • obrezui
  • obrezuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)