obrezuire sf [At: VARLAAM, C. 404 / V: (reg) obrăz~, ~reaz~ / Pl: -ri / E: obrezui] (Înv) Circumcizie.

obrăzui² v vz obrezui

obrăzuire sf vz obrezuire

obreazui v vz obrezui

obreazuire^[1] sf vz obrezuire modificată

obrezui vt [At: CORESI, L. 68/14 / V: (reg) ~răzui, ~eazui / Pzi: ~iesc / E: slv обрѣзовати] (Înv) A circumcide.

‡OBREZUI (-uesc) vb. tr. A circumcide [vsl. obrĕzovati].

obrăzuĭésc, V. obrezuĭesc.

obrezuĭésc v. tr. (vsl. obrĭezovati. V. retez 2). L. V. Circumcid. – Și obrăz- (după răzuĭesc saŭ obraz).

obrezui (-uesc, -it), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv.

obrezuire, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.

obrezui, obrezuiesc vb. IV Tranz. (Înv., în practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur un nou-născut, a circumcide. [Var.: obrăzui vb. IV] – Din sl. obreazovati.

OBREZUIRE s. v. circumcizie.

obrezuire s. v. CIRCUMCIZIE.

OBREZUI vb. v. circumcide.

obrezui vb. v. CIRCUMCIDE.

OBREZUIRE s. f. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) Acțiunea de a obrezui și rezultatul ei; circumcizie. Sarcina legei o luă asupra sa pentru, noi, adecă obrezuirea aceaia ce fu astădzi pre trupul lui. varlaam, c. 404. Ni s-au pilduit de părintele nostru Avraam obrăzuirea. piscupescu, o. 104/18. ◊ fig. Să ne înveațe cea s[u]fl[e]tească... obreazuire. dosoftei, v. s. ianuarie 1^r/7. – Și: obrăzuire, obreazuire s. f. – v. obrezui.

OBREZUI vb. IV. Tranz. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) A tăia împrejur (un nou născut), a circumcide. Înveți... toți iudeii ceia ce sîntu intru limbi, graiure, a nu-și obrăzui (taie împregiur N. test. 1648) ei feciorii, cod. vor. 30/4. Tit încă nu era nevoit ca să-l obrezuiască... el era grec (cca 1569-1575). gcr i, *15/33. Deaca să împlură opt dzile, ca să-l obrezuiască pre dînsul și numiră numele lui I[isu]s. cheia în. 71^v/19. Și tot robul... îl vei obrezui pre el. biblia (1688), 48¹/44. ◊ refl. pas. Învăța frații că, de nu se vor obrezui după năravul lu Moisi, nu se pot spăsi. coresi, l. 68/14. Hristos nu s-au numai născut, ce s-au și obrezuit a opta dzi, ca și alți prunci din semențiia jidovească, varlaam, c. 404. Numai colhii și eghipte[n]ii și arapii să obrăzuiesc di-nceput. herodot (1645), 119. Cum s-ar hi obrezuit [Hristos] de n-ar fi luat trup? dosoftei, v. s. ianuarie 1^r/17. Să să obrezuiască voao tot ce e parte bărbătească, biblia (1688), 11¹/14, cf. 252/27. – prez. ind.: obrezuiesc. – Și: obrăzui, obreazui (DOSOFTEi, v. s. ianuarie 1^r/23) vb. IV. – Din slavon. обрѣзовати.