2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
obrație sf vz obraț
OBRAȚIE, obrații, s. f. Loc îngrădit plantat cu pomi, la poalele unui deal cu vii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBRAȚIE, obrații, s. f. Loc îngrădit, plantat cu pomi, la poalele unui deal cu vii.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de witch
- acțiuni
obrație f. Munt. ogor îngrădit în jurul unei vii. [V. obraț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBRAȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
obrat sn vz obraț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrate s vz obraț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obraț sn [At: URICARIUL, X, 142 / V: (reg) ~at, ~te, (înv) ~ță sf, ovrație[1] sf / Pl: ~e și ~uri / E: vsl обратъ] 1 (Îrg) Capăt al ogorului. 2 (Pex) Loc lăsat nelucrat la capătul sau împrejurul unei vii. 3 Livadă la poalele unui deal cu vii. 4 (Reg) Arătură oblică la capătul ogorului. 5 (Reg) Holdă perpendiculară pe capătul unor holde paralele. 6 (Îrg) Suprafață de teren, lată de o prăjină și lungă de patru sau opt prăjini. 7 (Îrg) Fiecare din fâșiile în care se împarte un lan pentru a-l secera sau cosi Si: (pop) postată. 8 (Îrg) Unitate de lungime, egală cu 26,76 m. 9 (Îrg) Măsură de lungime nedeterminată, de obicei mică. 10 (Reg) Loc împrejmuit în fața casei Vz curte. 11 (Reg) Împrejmuire. 12 (Reg) Cărare printre holde. 13 (Reg) Drum de câmp printre ogoare.
- Posibilă greșală de tipar a variantei obrație, ambele forme au însă referințe încrucișate proprii — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrață sf vz obraț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ovrație sf vz obraț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBRAȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
OBRAȚ, obrațe și obrațuri, s. n. (Mold.) 1. Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. La o sută de obrațe, curge Siretul. SADOVEANU, O. I 284. La vro cîteva obrațuri, gîrnețul s-a înfierbîntat. CREANGĂ, P. 126. Începînd a cosi, coasa merse cîteva obrațe și odată sări din toporîște. ȘEZ. I 85. 2. Suprafață de teren, lată de aproximativ o prăjină și lungă de patru. Lanurile mari... se răcluiesc la un obraț, la două obrațe ori la mai multe obrațe și pe urmă se dau la secerători bucăți care se despart între ele prin cărări. PAMFILE, A. R. 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBRAȚ ~e n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braț] /<sl. obratu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obraț n. bucată secerată lungă de opt prăjini, livede cu pomi roditori: la vr’o câteva obrățuri CR. [Singular refăcut după pl. obrațe = slav. OBRATŬ, ocol].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obráț n., pl. e și urĭ (vsl. obratŭ, limită d. obratiti din *ob-vratiti, a’nvîrti; bg. uvrat, 919 m.p., infl. de braț, brațe. V. vîrtej). O măsură agrară în care se’mparte un teren de cosit (în est 4 prăjinĭ fălceștĭ pătrate așezate una după alta). Pl. Marginile neplantate ale unei viĭ (numite în sud și obráție: via cu obrația eĭ). – Un ex. în Univ. 29 Maĭ 1939, 2, 5; cîĭniĭ (vagabonzĭ) vor veni de regulă pe obrațe, vor fi văzuțĭ și’mpușcațĭ (de vînător). Decĭ: „hat, cărare”. V. falce, postată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obraț (înv., reg.) (desp. o-braț) s. n., pl. obrațe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obraț (înv., reg.) (o-braț) s. n., pl. obrațe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obraț s. n. (sil. -braț), pl. obrațe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBRAȚ s. (înv.) trăsură. (~ul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*OBRAȚ s. (reg.) trăsură. (~ul are 6 prăjini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
obraț (obrațe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
obraț, obrațe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: o-braț
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: o-braț
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DLRLC, Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obrație, obrațiisubstantiv feminin
- 1. Loc îngrădit, plantat cu pomi, la poalele unui deal cu vii. DLRLC DLRM
obraț, obrațesubstantiv neutru
- 1. Veche unitate de lungime egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. DEX '09 DLRLC
- La o sută de obrațe, curge Siretul. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
- La vro cîteva obrațuri, gîrnețul s-a înfierbîntat. CREANGĂ, P. 126. DLRLC
- Începînd a cosi, coasa merse cîteva obrațe și odată sări din toporîște. ȘEZ. I 85. DLRLC
-
- 2. Suprafață de teren, lată de aproximativ o prăjină și lungă de patru. DLRLC
- Lanurile mari... se răcluiesc la un obraț, la două obrațe ori la mai multe obrațe și pe urmă se dau la secerători bucăți care se despart între ele prin cărări. PAMFILE, A. R. 120. DLRLC
-
etimologie:
- obratŭ „hotar” DEX '98 DEX '09