OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine; nerușinat; impertinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praznicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRÁZNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid.
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obráznice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink