OBRÁȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRÁȚ ~e n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braț] /<sl. obratu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRÁȚ s. (înv.) trăsură. (~ul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obráț, obráțe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

obráț s. n. (sil. -braț), pl. obráțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink