3 intrări
18 definiții
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
- sinonime (2)
- tezaur (5)
Explicative DEX
obrăzuire sf vz obrezuire
OBRĂZUI, obrăzuinesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva; a schița. – Obraz + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
obrăzui1 vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 208 / Pzi: ~esc / E: obraz] (Îvr) 1 A reprezenta. 2 A schița.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obreazuire[1] sf vz obrezuire modificată
- În original, tipărit greșit: obrezuire — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrezuire sf [At: VARLAAM, C. 404 / V: (reg) obrăz~, ~reaz~ / Pl: -ri / E: obrezui] (Înv) Circumcizie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa; a schița. – Obraz + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A reprezenta, a înfățișa, a reda; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
obrăzui (a ~) (înv.) (desp. o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, 3 sg. obrăzuiește, imperf. 1 obrăzuiam; conj. prez. 1 sg. să obrăzuiesc, 3 să obrăzuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obrăzui (a ~) (înv.) (o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, imperf. 3 sg. obrăzuia; conj. prez. 3 să obrăzuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obrăzui vb. (sil. -bră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, imperf. 3 sg. obrăzuia; conj. prez. 3 sg. și pl. obrăzuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
obrezuire, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OBREZUIRE s. v. circumcizie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obrezuire s. v. CIRCUMCIZIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBRĂZUIRE s. f. v. obrezuire.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
OBRĂZUI3 vb. IV v. obrăzi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
OBRĂZUI2 vb. IV v. obrezui.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
OBRĂZUI1 vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A reprezenta, a înfățișa; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagul învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208. Poetul, vrînd să obrăzuiască vremea de noapte, spune pe rînd ce se tîmplă pe acea vreme. id. ib. 215. – prez. ind.: obrăzuiesc. – De la obraz.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
OBREZUIRE s. f. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) Acțiunea de a obrezui și rezultatul ei; circumcizie. Sarcina legei o luă asupra sa pentru, noi, adecă obrezuirea aceaia ce fu astădzi pre trupul lui. varlaam, c. 404. Ni s-au pilduit de părintele nostru Avraam obrăzuirea. piscupescu, o. 104/18. ◊ fig. Să ne înveațe cea s[u]fl[e]tească... obreazuire. dosoftei, v. s. ianuarie 1r/7. – Și: obrăzuire, obreazuire s. f. – v. obrezui.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
- silabație: o-bră-
| verb (VT408) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obrăzui, obrăzuiescverb
- 1. A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva. DEX '09 DLRLCsinonime: reda reprezenta schița înfățișa
- Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208. DLRLC
-
etimologie:
- Obraz + -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.