OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRĂZNICÍE ~i f. 1) Caracter obraznic; impertinență. 2) Vorbă sau faptă necuviincioasă; impertinență; insolență; neobrăzare. [Sil. -brăz-] /obraznic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBRĂZNICÍE s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Obrăznicie ≠ bună-cuviință
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obrăznicíe s. f. (sil. -brăz-), art. obrăznicía, g.-d. art. obrăznicíei; pl. obrăznicíi, art. obrăznicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink