obrăcí, obrăcésc, vb. IV (înv.) 1. a se logodi. 2. a se lega să postească. 3. a se feri, a evita.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

obrăcí (-c-esc, -ít), vb. – A promite căsătorie. – Var. obroci. Sl. obrąčiti (Titkin). Sec. XVI, înv., împrumut cult.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

obrăcí, obrăcesc vb. IV Refl. 1. (Reg., în forma obrici) A se lega să țină post, să nu lucreze în zilele socotite neprielnice etc. 2. (Înv.) A se făgădui soț sau soție; a se logodi [ Var.: obricí vb. IV] – Din sl. obreciti.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink