OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBOSEÁLĂ ~éli f. 1) Stare a celui obosit; osteneală. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalații) Pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eală
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBOSEÁLĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Oboseală ≠ odihnă
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oboseálă s. f., g.-d. art. obosélii; pl. oboséli
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink