OBNUBILÁT, -Ă, obnubilați, -te, adj. (Rar; despre vedere, memorie etc.) Umbrit, întunecat, slăbit. – V. obnubila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁT adj. (Med.; despre vedere, memorie etc.) Întunecat, umbrit; slăbit. [Cf. fr. obnubilé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink