opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLĂDUI, oblăduiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ Intranz. A domni. 2. Tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati.

OBLĂDUI, oblăduiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ Intranz. A domni. 2. Tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati.

oblădui [At: PSALT. 141 / Pzi: ~esc / E: vsl обладовати] (Îvp) 1 vt A conduce. 2 vt A administra. 3 vi A domni. 4 vt A stăpâni.

OBLĂDUI, oblăduiesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce, a administra, a cîrmui, a guverna. A oblăduit moșia pentru slava ei și-a lui. DAVILA, V. V. 33. Orînduind vechil... ca să oblăduiască împărăția... ieși spre seară din cetate. GORJAN, H. I 3. ◊ Refl. Mănăstiri osebite și neatîrnate unele de altele, oblăduindu-se fiecare de sine. ODOBESCU, S. II 16. ◊ Intranz. Pe atunci, oblăduia pe Lotru un boier mare. GALACTION, O. I 67. Alergă la prea înalta Poartă... rugîndu-se să-l mazilească și arătînd că nu mai iaste destoinic de a oblădui. La ODOBESCU, S. I 279. 2. A proteja, a ocroti, a apăra.

A OBLĂDUI ~iesc înv. 1. tranz. 1) A dirija, stând în frunte; a conduce; a cârmui; a guverna; a administra. 2) A lua sub ocrotire; a ocroti; a păzi; a supraveghea; a proteja. 2. intranz. A se afla la domnie; a domni. [Sil. -blă-] /<sl. obladovati

oblăduì v. a stăpâni o țară, a o guverna. [Slav. OBLADATI, a stăpâni].

oblăduĭésc v. tr. (vsl. obladovati, obladati, oblasti [din *ob-vlasti], a guverna. V. vlăduĭesc). Rar azĭ. Guvernez, stăpînesc, ocîrmuĭesc, administrez un județ, o țară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oblădui (a ~) (înv., pop.) (desp. o-blă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblăduiesc, 3 sg. oblăduiește; imperf. 1 oblăduiam; conj. prez. 1 sg. să oblăduiesc, 3 să oblăduiască

oblădui (a ~) (înv., pop.) (o-blă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblăduiesc, imperf. 3 sg. oblăduia; conj. prez. 3 să oblăduiască

oblădui vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblăduiesc, imperf. 3 sg. oblăduia; conj. prez. 3 sg. și pl. oblăduiască

oblădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblăduiesc, conj. oblăduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLĂDUI vb. v. administra, apăra, cârmui, conduce, dirigui, domni, feri, gospodări, guverna, ocroti, păzi, proteja, stăpâni.

oblădui vb. v. ADMINISTRA. APĂRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. FERI. GOSPODĂRI. GUVERNA. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. STĂPÎNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oblădui (-uesc, oblăduit), vb. – A guverna, a administra. Sl. obladovati, din oblasti, obladą (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220), der. din vlasti, vladą, cf. vlădică. – Der. oblăduire, s. f. (guvernare, administrare, regim, autoritate); oblăduitor, s. m. (guvernator, administrator, conducător); oblastie, s. f. (guvern, provincie), din sl. oblasti. Cuvinte înv.

Intrare: oblăduit
oblăduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblăduit
  • oblăduitul
  • oblăduitu‑
  • oblăduită
  • oblăduita
plural
  • oblăduiți
  • oblăduiții
  • oblăduite
  • oblăduitele
genitiv-dativ singular
  • oblăduit
  • oblăduitului
  • oblăduite
  • oblăduitei
plural
  • oblăduiți
  • oblăduiților
  • oblăduite
  • oblăduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: oblădui
  • silabație: o-blă- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oblădui
  • oblăduire
  • oblăduit
  • oblăduitu‑
  • oblăduind
  • oblăduindu‑
 singular plural
  • oblăduiește
  • oblăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblăduiesc
 (să)
  • oblăduiesc
  • oblăduiam
  • oblăduii
  • oblăduisem
a II-a (tu)
  • oblăduiești
 (să)
  • oblăduiești
  • oblăduiai
  • oblăduiși
  • oblăduiseși
a III-a (el, ea)
  • oblăduiește
 (să)
  • oblăduiască
  • oblăduia
  • oblădui
  • oblăduise
plural I (noi)
  • oblăduim
 (să)
  • oblăduim
  • oblăduiam
  • oblăduirăm
  • oblăduiserăm
  • oblăduisem
a II-a (voi)
  • oblăduiți
 (să)
  • oblăduiți
  • oblăduiați
  • oblăduirăți
  • oblăduiserăți
  • oblăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • oblăduiesc
 (să)
  • oblăduiască
  • oblăduiau
  • oblăduiră
  • oblăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblădui, oblăduiescverb

învechit popular
  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: administra conduce guverna
    • format_quote A oblăduit moșia pentru slava ei și-a lui. DAVILA, V. V. 33. DLRLC
    • format_quote Orînduind vechil... ca să oblăduiască împărăția... ieși spre seară din cetate. GORJAN, H. I 3. DLRLC
    • format_quote Mănăstiri osebite și neatîrnate unele de altele, oblăduindu-se fiecare de sine. ODOBESCU, S. II 16. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv Domni. DEX '09 DEX '98
      sinonime: domni
      • format_quote Pe atunci, oblăduia pe Lotru un boier mare. GALACTION, O. I 67. DLRLC
      • format_quote Alergă la prea înalta Poartă... rugîndu-se să-l mazilească și arătînd că nu mai iaste destoinic de a oblădui. La ODOBESCU, S. I 279. DLRLC
  • 2. tranzitiv Apăra, ocroti, proteja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apăra ocroti proteja
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.