OBLÓNG, -Ă, oblongi, -ge, adj. Care este mai mult lung decât lat; lunguieț, alungit. – Din fr. oblong, lat. oblongus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLÓNG ~gă (~gi, ~ge) livr. Care are lungimea mai mare decât lățimea; lunguieț; alungit. /<fr. oblong, lat. oblongus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLÓNG, -Ă adj. Lunguieț, alungit. [Cf. fr. oblong, lat. oblongus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLÓNG, -Ă adj. lunguieț, alungit. (< fr. oblong, lat. oblongus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLÓNG adj. v. alungit, lung, lungăreț, lunguieț, prelung, prelungit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oblóng adj. m. (sil. mf. ob-), pl. oblóngi; f. sg. oblóngă, pl. oblónge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink