OBLOJIRE, oblojiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) obloji și rezultatul ei. – V. obloji.

oblojire sf [At: EPISCUPESCU, ap. TDRG / V: (îvr) ~lăj~ / Pl: ~ri / E: obloji] (Îvp) 1 Tratament cu oblojeli (1). 2 Pansare. 3 Învelire. 4 Înfofolire. 5 Legare.

OBLOJIRE, oblojiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obloji și rezultatul ei. – V. obloji.

OBLOJIRE s. f. (Popular) Acțiunea de a obloji; oblojeală.

OBLOJI, oblojesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.

oblăji v vz obloji

oblăjire sf vz oblojire

obloji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 172/24 / V: (rar) ~lăji, (reg) ~luji / Pzi: ~jesc / E: slv обложити] 1 vt (Îvp) A trata cu oblojeli (1). 2 vt (Îvp) A pansa. 3 vt (Îvp; fig) A îngriji. 4-5 vtr (Îpp) A (se) înveli. 6-7 vtr (Îvp) A (se) înfofoli. 8-9 vtr (Îvr) A (se) lega. 10 vr (Reg; pcf) A se oploși.

obluji v vz obloji

OBLOJI (-ojesc) vb. tr. și refl. 1 🩺 Ⓟ A(-și) pune oblojeli, cataplasme: l-am oblojit, l-am legat la cap ca pe o jupîneasă... după baie (CAR.): cu zeama ei oblojesc și spală apoi vita sburătăcită (MAR.) ¶ 2 Pr. ext. F A (se) înfășura în blănuri [vsl. obložiti].

OBLOJI, oblojesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tranz. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.

OBLOJI, oblojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Popular) A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. Dioaica m-a oblojit cînd am fost bolnav. STANCU, D. 273. Baba Anița pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. SADOVEANU, O. I 51. ♦ Fig. A purta (de) grijă cuiva, a îngriji. V. răsfăța. Nu cumva dorești, mă frățioare, să te oblojim numai pe tine? SADOVEANU, P. M. 269. 2. Refl. Fig. A se înfofoli, a se înveli, a se încotoșmăna.

A OBLOJI ~esc tranz. 1) (răni sau organe vătămate) A trata cu oblojeli. 2) fig. A îngriji, manifestând o atenție deosebită. 3) pop. A îmbrăca în multe haine puse una peste alta; a îmbodoli; a încotoșmăna; a înfofoli. [Sil. -blo-] /<sl. oblojiti

oblojì v. 1. a înfășura o rană, a pune cataplasme; 2. fam. a înfășura cu blănuri. [Slav. OBLOJITI, a aplica].

oblojésc v. tr. (vsl. obložiti. a pune, a aplica, ložiti, a pune, d. lešti-lengon, a se culca. V. obleagă, olejesc 2, dîrlog, zălogesc). Pun oblojelĭ. Fig. Iron. Încotoșmănez, îmbrac prea gros.

oblojire (pop.) (desp. o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojirii; pl. oblojiri

oblojire (pop.) (o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojirii; pl. oblojiri

oblojire s. f. (sil. -blo-), g.-d. art. oblojirii; pl. oblojiri

obloji (a ~) (pop.) (desp. o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojesc, 3 sg. oblojește, imperf. 1 oblojeam; conj. prez. 1 sg. să oblojesc, 3 să oblojească

obloji (a ~) (pop.) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojesc, imperf. 3 sg. oblojea; conj. prez. 3 să oblojească

obloji vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojesc, imperf. 3 sg. oblojea; conj. prez. 3 sg. și pl. oblojească

obloji (conj. oblojească)

oblojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

obloji (oblojesc, oblojit), vb. – 1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. – 2. (Refl.) A se înfofoli, a se îmbrăca gros. – Var. îmbloji. Sl. obložiti „a impune” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg. obložvam; din sl. lešti, lęgą „a se culca”, cf. obleajă, zălog. – Der. oblojeală, s. f. (bandaj, compresă, cataplasmă).

OBLOJIRE s. v. bandajare, legare, legat, pansare, pansat.

oblojire s. v. BANDAJARE. LEGARE. LEGAT. PANSARE. PANSAT.

OBLOJI vb. v. bandaja, încotoșmăna, înfofoli, lega, pansa.

obloji vb. v. BANDAJA. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI. LEGA. PANSA.