OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLITERÁȚIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLITERÁȚIE s. f. 1. obliterare. 2. (med.) obstrucție (1). (< fr. oblitération, lat. oblitteratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obliteráție (o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliteráția (-ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (-ți-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLITERÁȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obliteráție s. f. (sil. -ți-e), art. obliteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. obliteráției; pl. obliteráții, art. obliteráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink