12 definiții pentru obligativitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGATIVITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga.

obligativitate sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~tăți / E: obliga] Caracter a ceea ce este obligatoriu (3).

OBLIGATIVITATE s. f. Caracter a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga.

OBLIGATIVITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. Obligativitatea învățămîntului elementar.

OBLIGATIVITATE s.f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. [Et. incertă].

OBLIGATIVITATE s. f. caracterul a ceea ce este obligatoriu. (< obligat + -/iv/itate)

OBLIGATIVITATE f. Caracter obligator. [Sil. -bli-] /v. a (se) obliga

obligativitate f. caracter obligatoriu: obligativitatea învățământului.

*obligativitáte f. (d. obligativ = obligatoriŭ). Calitatea de a fi obligatoriŭ: obligativitatea învățămîntuluĭ primar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obligativitate (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativității

obligativitate (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativității

obligativitate s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligativității

Intrare: obligativitate
  • silabație: o-bli- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligativitate
  • obligativitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • obligativități
  • obligativității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obligativitatesubstantiv feminin

  • 1. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Obligativitatea învățământului elementar. DLRLC
etimologie:
  • obliga DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.