12 definiții pentru obligativitate
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLIGATIVITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga.
obligativitate sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~tăți / E: obliga] Caracter a ceea ce este obligatoriu (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLIGATIVITATE s. f. Caracter a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
OBLIGATIVITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. Obligativitatea învățămîntului elementar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBLIGATIVITATE s.f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLIGATIVITATE s. f. caracterul a ceea ce este obligatoriu. (< obligat + -/iv/itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBLIGATIVITATE f. Caracter obligator. [Sil. -bli-] /v. a (se) obliga
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obligativitate f. caracter obligatoriu: obligativitatea învățământului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*obligativitáte f. (d. obligativ = obligatoriŭ). Calitatea de a fi obligatoriŭ: obligativitatea învățămîntuluĭ primar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obligativitate (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obligativitate (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obligativitate s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligativității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: o-bli-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
obligativitatesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. DEX '09 DLRLC DN
- Obligativitatea învățământului elementar. DLRLC
-
etimologie:
- obliga DEX '09 DEX '98 MDN '00