2 definiții pentru obligatar
Explicative DEX
*obligatár, -ă adj. (d. obligat, obligațiune). Com. Proprietar al uneĭ obligațiunĭ.
Enciclopedice
OBLIGATÁR (< fr., germ.) s. m. Persoană fizică sau juridică care a cumpărat obligațiuni de la emitent sau de la bursa de valori, având calitatea de creditor față de emitent.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: obligatar
obligatar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)