2 definiții pentru obliganță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLIGANȚĂ s. f. amabilitate, bunăvoință. (< fr. obligeance)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obliganță s. f., pl. obliganțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obliganță
obliganță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obliganță, obliganțesubstantiv feminin
- 1. Amabilitate, bunăvoință. MDN '00sinonime: amabilitate bunăvoință
etimologie:
- obligeance MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.