2 definiții pentru obligant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBLIGANT, -Ă adj. îndatoritor, amabil, binevoitor. (< fr. obligeant)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obligant adj. m., pl. obliganți; f. sg. obliganță, pl. obligante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obligant
obligant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obligant, obligantăadjectiv
- 1. Amabil, binevoitor, îndatoritor. MDN '00sinonime: amabil binevoitor îndatoritor
etimologie:
- obligeant MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.