2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obli [At: ȘINCAI, HR. I, 344 / Pzi: ~lesc / E: oblu] 1 vt (Îvr; c. i. o suprafață) A netezi. 2 vt (Reg; c. i. obiect) A îndrepta. 3 vr (D. oameni) A da corpului poziție dreaptă Si: a se îndrepta. 4 vr (Fig) A mânca pe săturate. 5 vr (Fig) A se îngrășa. 6 vt (Reg; fig) A lovi. 7 vi (Mol) A merge mult.

OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndrepta, a nivela. Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. ♦ Refl. (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326.

OBLI, oblesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndrepta, a nivela. ♦ Refl. A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. – Din oblu2.

OBLU, OABLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

OBLU, OABLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fără înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.

oblu1, oablă [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: slv обьлъ] 1-2 a (Îrg) Neted (și rotunjit). 3 a (Pop) Drept. 4 a (D. suprafețe) Plan. 5 a (D. înălțimi, urcușuri) Aproape vertical Si: abrupt. 6 avr) în ordine normală, directă. 7 a (Fig; îvr; d. oameni) Cumsecade. 8 a (D. mers) Încet și uniform. 9 av (Pop) În linie dreaptă. 10 av (Pop; pex; în legătură cu verbele de mișcare) Fără înconjur Si: direct. 11 av (Reg; îe) A spune (sau a zice, a grăi) ~ A vorbi deschis, direct. 12 av (Reg; îe) A-i merge cuiva ~ A-i merge bine. 13 av Tocmai. 14 av Ușor.

OBLU2, OABLĂ, obli, oable, adj. (Regional) Care se prezintă ca o linie dreaptă, drept. Dîră oablă din apa Nistrului pînă-n muntele ăl mare. DELAVRANCEA, O. II 30. Dar ea are fața albă Ca tăiată-n flori de nalbă Oblu trup ca bradu-n plai. COȘBUC, P. II 210. Prinse a căuta lemne oable de casă. RETEGANUL, P. III 60. ♦ (Despre cîmpii) Plan, neted, șes. Toată acea lată și oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie. ODOBESCU, S. III 194. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical, abrupt, povîrnit. Săpătura costișei venea oablă ca o prăpastie. SADOVEANU, B. 227. [Muntele] era mai luciu decît oglinda și mai oblu decît păretele. RETEGANUL, P. I 41.

OBLU oablă (obli, oable) și adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafața dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălțimi, urcușuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

OBLU adj. (Trans. N) Drept. Nu-i prea naltă, nici prea mică, Oablă-n trup și subțirică. CÎNTECE, 3v. Etimologie: sl. obĭlŭ.

oblu a. și adv. 1. drept înainte: a merge oblu; 2. șes: câmpie oablă; 3. binișor: încet, oblu, că mi-i prăvăli AL. [Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, de unde oblu, plan].

oblésc v. tr. (d. oblu 1 saŭ germ. hobeln, a gelui). Trans. Rînduĭesc, geluĭesc, netezesc.

2) óblu, oáblă adj. (vsl. oblŭ, rătund; rus. ’blyĭ, corpulent). Vechĭ. Rătund. Azĭ. Trans. Mold. Pop. Neted, șes: cîmpie oablă. Drept: linie oablă. Adv. Încet, lin: a merge oblu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oblu (drept) (pop.) (desp. o-blu) adj. m., pl. obli; f. oablă, pl. oable

oblu (drept) (pop.) (o-blu) adj. m., pl. obli; f. oablă, pl. oable

oblu adj. m. (sil. -blu), pl. obli; f. sg. oablă, pl. oable

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLI vb. v. descovoia, dezdoi, fățui, îndrepta, nivela.

obli vb. v. DESCOVOIA. DEZDOI. FĂȚUI. ÎNDREPTA. NIVELA.

OBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiș, pieziș, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, șes, vertical.

oblu adj. v. ABRUPT. DREPT. NETED. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PLAN. PLAT. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. ȘES. VERTICAL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oblu (oablă), adj.1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oblu, oablă, adj., adv. – (reg.) Drept, direct: „Și ne-o spus să înturnăm / Și să vinim oblu la voi” (Bilțiu, 1990: 74). – Din sl. oblǔ „rotund” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: obli
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obli
  • oblire
  • oblit
  • oblitu‑
  • oblind
  • oblindu‑
singular plural
  • oblește
  • obliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oblesc
(să)
  • oblesc
  • obleam
  • oblii
  • oblisem
a II-a (tu)
  • oblești
(să)
  • oblești
  • obleai
  • obliși
  • obliseși
a III-a (el, ea)
  • oblește
(să)
  • oblească
  • oblea
  • obli
  • oblise
plural I (noi)
  • oblim
(să)
  • oblim
  • obleam
  • oblirăm
  • obliserăm
  • oblisem
a II-a (voi)
  • obliți
(să)
  • obliți
  • obleați
  • oblirăți
  • obliserăți
  • obliseți
a III-a (ei, ele)
  • oblesc
(să)
  • oblească
  • obleau
  • obli
  • obliseră
Intrare: oblu (adj.)
oblu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: o-blu info
adjectiv (A99)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblu
  • oblul
  • oblu‑
  • oablă
  • oabla
plural
  • obli
  • oblii
  • oable
  • oablele
genitiv-dativ singular
  • oblu
  • oblului
  • oable
  • oablei
plural
  • obli
  • oblilor
  • oable
  • oablelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obli, oblescverb

  • 1. regional Descovoia, dezdoi, fățui, nivela, îndrepta. DLRLC DLRM
    • format_quote Cum și unde s-au întimplat cîte o rîpă... au săpat de sus și au aruncat în groapă, pînă au oblit și au înfrumusețat locul. GOLESCU, Î. 165. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre oameni) A da corpului o poziție dreaptă, a se ține drept. DLRLC DLRM
      • format_quote După ce au plecat cei doi cărăuși, Visalon Luca s-a oblit greoi de șale. VORNIC, O. 326. DLRLC
etimologie:

oblu, oablăadjectiv

  • 1. popular Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: drept
    • format_quote Dîră oablă din apa Nistrului pînă-n muntele ăl mare. DELAVRANCEA, O. II 30. DLRLC
    • format_quote Dar ea are fața albă Ca tăiată-n flori de nalbă Oblu trup ca bradu-n plai. COȘBUC, P. II 210. DLRLC
    • format_quote Prinse a căuta lemne oable de casă. RETEGANUL, P. III 60. DLRLC
    • 1.1. Despre câmpii: neted, plan, șes. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată acea lată și oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie. ODOBESCU, S. III 194. DLRLC
    • 1.2. (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Săpătura costișei venea oablă ca o prăpastie. SADOVEANU, B. 227. DLRLC
      • format_quote [Muntele] era mai luciu decît oglinda și mai oblu decît păretele. RETEGANUL, P. I 41. DLRLC
  • 2. (Despre mers) Încet și uniform. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.