9 definiții pentru oblație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oblație sf [At: DN3 / V: (îvr) ~iune / Pl: ~ii / E: lat oblatio, -onis, fr oblation] 1 (Nob) Jertfă adusă unei divinități Vz ofrandă. 2 Moment în slujba catolică.
OBLAȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLAȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oblațiune sf vz oblație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLAȚIUNE s.f. v. oblație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oblație s. f., pl. oblații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBLAȚIUNE s. v. dar, jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oblațiune s. v. DAR. JERTFĂ. OFRANDĂ. PRINOS. SACRIFICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
oblațiune, oblațiuni s. f. (Rar) Jertfă adusă unei divinități; ofrandă. – Din fr. oblation.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oblație, oblațiisubstantiv feminin
- 1. Dar, jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu. DNsinonime: dar jertfă ofrandă prinos sacrificiu
- 1.1. Moment în slujba catolică. DN
-
etimologie:
- oblatio DN