oblamnic sn vz oblanic

OBLANIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânză încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din sb. oglavnik.

obladnic sn vz oblanic

oblainic sn vz oblanic

oblanic sn [At: KLEIN, D. 203 / V: (reg) ~adnic, ~ainic, ~amnic, ~avnic, ~leadnic, ~lednic, oglabn~, oglamn~ / Pl: ~ice / E: srb oglavnik] (Reg) 1 Bucată de pânză răsucită în formă de colac, pe care femeile o pun pe creștet atunci când cară greutăți. 2 Legătură din cârpe. 3 (Reg; îe) Cu ~ la inimă Supărat.

oblavnic sn vz oblanic

obleadnic sn vz oblanic

oblednic sn vz oblanic

oglabnic sn vz oblanic

oglamnic sn vz oblanic

OBLAINIC Trans., OBLA(M)NIC Olten. (pl. -ice) sn., BLAMNICĂ (pl. -ce) sf. Olten. Colac făcut dintr’un ștergar sau din cîrpe, pe care-l pun femeile pe creștet, cînd poartă greutăți pe cap (VLAH.) (CIAUȘ.) (DENS.).

OBLANIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport făcut dintr-o bucată de pânza încolăcită, pe care femeile îl pun pe creștet când poartă greutăți pe cap. – Din scr. oglavnik.

OBLANIC, oblanice, s. n. (Regional) Suport făcut dintr-un ștergar sau dintr-o bucată de pînză încolăcită, pe care îl pun femeile pe creștet cînd poartă greutăți pe cap. – Variantă: oblainic s. n.

oblánic, -áĭnic, -ávnic, V. oglabnic.

oglábnic și (o)glámnic n., pl. e (bg. [o- și u-] glavnik, legătoare de gît, pană de căpăstru, d. glavá, cap. V. glavă). Olt. Ban. Trans. Colac de cîrpă pe care femeile și-l pun pe cap cînd duc un vas orĭ un coș. (Se zice și despre un bandaj de pîntece). – Și oblánic, -áĭnic și -ávnic. În Vc. și glávnică, pl. ĭ, și glávie, pl. ăviĭ (bg. glávie, capitel).

oblanic (reg.) (desp. o-bla-) s. n., pl. oblanice

oblanic (reg.) (o-bla-) s. n., pl. oblanice

oblanic s. n. (sil. -bla-), pl. oblanice

oblamnic (-ce), s. n. – Un fel de colac de pînză pe care-l poartă femeile pe cap sub greutăți. – Var. obla(i)nic, blamnică. Probabil din sb. oblaz, oblaznica „rotunjime”. În Olt. și Trans. Var. oglabnic și etimonul bg. glavnik „legătură de cap” (Scriban) sînt dubioase.

OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)

*OBLANIC s. (reg.) rotilă. (Cu ~ul cară femeile de la țară greutăți pe cap.)

OBLAMNIC s. n. v. oblanic.

OBLANIC s. n. (Regional) Bucată de pînză răsucită în formă de colac, pe care femeile o pun pe creștet cînd poartă greutăți pe cap. cf. KLEIN, D. 203, LB, POLIZU, CIHAC, II, 221, BARCIANU, ALEXI, W., DENSUSIANU, Ț. H. 326, VICIU, S. GL., BOCEANU, GL., COm. din BANAT și din FRATA – TURDA, CIAUȘANU, v. 183. ♦ „Mototol de cîrpe pe care-l pui sub brîu ca să-ți ție inima”. i. cr. viii, 343. ◊ Expr. Cu oblamnic la inimă = supărat, îndurerat. cf. CIAUȘANU, GL. – pl.: oblanice. – Și: oblamnic (h xiv 8, CIAUȘANU, GL., GR. S. v, 122), obladnic (KLEIN, D. 203, LB, POLIZU, CIHAC, II, 221, BARCIANU, ALEXI, W., MAT. DIALECT. I, 25), oblavnic (KLEIN, D. 203, LB, POLIZU, VICIU, GL., MAT. DIALECT. I, 25), oblainic (klein, d. 203, viciu, gl.), obleadnic (lb), oblednic (klein, d. 203), oglabnic (scriban, d.), oglamnic (id. ib.) s. n. - Din scr. oglavnik.