OBLÁȚIE s.f. (Rar) Dar, ofrandă. ♦ Moment în slujba catolică. [Gen. -iei, var. oblațiune s.f. / < lat. oblatio, fr. oblation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBLÁȚIE s. f. jertfă adusă unei divinități; ofrandă. (< fr. oblation, lat. oblatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obláție s. f., pl. obláții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink