3 definiții pentru objurgațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
objurgațiune[1] sf vz objurgație
- Referință încrucișată tipărită de două ori în original — LauraGellner
objurgați(un)e f. imputare violentă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*objurgațiúne f. (lat. objurgátio, -ónis). Observațiune violentă făcută cuĭva. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: objurgațiune
objurgațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
objurgație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||