2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

obinzea sf vz obinzeală

obinzeá f., pl. ele (slav). Vest. Guler brodat la iĭe.

obinzea sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 176 / V: (reg) ~inzală, ~zea / Pl: ~ele și ~eli / E: vsl обѧзоло] (Trs) 1 Cusătură decorativă pe gulerul sau pe manșeta cămășilor țărănești. 2 Guler sau manșetă cu această cusătură.

Etimologice

obinzea (-ele), s. f. – (Trans.) Cusătură decorativă pe gulerul cămășilor țărănești. – Var. obi(e)nz(e)ală. Sb. obveza „legătură”, cf. sb. vez „brodat”, veza „ligă; aliaj”, obzevati „a lega”. Var. este reconstituită după pl.

Arhaisme și regionalisme

obinzeală, obinzele, s.f. (înv.) guler brodat la ie.

Tezaur

OBINZEA s. f. (Prin Transilv.) Cusătură decorativă pe gulerul sau pe manșeta cămășilor țărănești; p. ext. guler sau manșetă cu această cusătură. Iile nemțești [în Țara Oltului] sînt împodobite la grumazi cu obinzală de arnici roșu, vînăt, galbin. moldovan,Ț. n. 176. Mînecile de la cămeșile fetești... în loc de obinzele au fodori. Mat. dialect, i, 25, cf. viciu, gl., gr. s. i, 138, alr ii 3304/235, lexic reg. 92. – pl.: obinzele și obinzeli. – Și: obienza (cade), (cu sg. refăcut după pl.) obinzea (scriban, d.) s. f. – Din v. sl. оьмзало.

Intrare: obinzea
obinzea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obinzeală
obinzeală substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obinzea
  • obinzeala
plural
  • obinzele
  • obinzelele
genitiv-dativ singular
  • obinzele
  • obinzelei
plural
  • obinzele
  • obinzelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obinzea
  • obinzeaua
plural
  • obinzele
  • obinzelele
genitiv-dativ singular
  • obinzele
  • obinzelei
plural
  • obinzele
  • obinzelelor
vocativ singular
plural