7 definiții pentru obijduitor
Explicative DEX
OBIJDUITOR, -OARE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
OBIJDUITOR, -OARE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obijduitor sm [At: SADOVEANU, O. IX, 80 / Pl: ~i / E: obijdui + -tor] (Înv) Asupritor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIJDUITOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial pop. Care obijduiește; care lezează demnitatea cuiva; jignitor; ofensator. [Sil. -du-i-] /a obijdui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
obijduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. obijduitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obijduitor (înv.) (-du-i-) s. m., pl. obijduitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obijduitor s. m. (sil. -du-i-), pl. obijduitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
OBIJDUITOR s. m. (Învechit) Asupritor, împilator. Tronul se cîștigă de la tiranii agareni, obijduitorii creștinătății, prin intrigă și bacșișuri. SADOVEANU, O. X, 80. – pl.: obijduitori. – Obijdui + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni
- silabație: -du-i-tor
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
obijduitor, obijduitorisubstantiv masculin obijduitoare, obijduitoaresubstantiv feminin
etimologie:
- Obijdui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.