OBIELÚȚĂ, obieluțe, s. f. Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

obielúță s. f., g.-d. art. obielúței; pl. obielúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink