3 definiții pentru obiectualitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
obiectualitate sf [At: DN3 / P: o-biec-tu-a~ / Pl: (rar) ~tăți / E: it oggettualita] 1-2 Însușire a ceea ce este obiectual (1-2). 3 (Est) Însușire a obiectului estetic de a fi cu totul independent de subiect.
OBIECTUALITATE s.f. Însușirea a ceea ce este obiectual. ♦ (Estet.) Însușire a obiectului estetic de a fi cu totul independent de subiect. [Pron. -biec-tu-a-. / cf. it. oggettualità].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obiectualitate s. f., g.-d. art. obiectualității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obiectualitate
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obiectualitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea a ceea ce este obiectual. DN
- 1.1. Însușire a obiectului estetic de a fi cu totul independent de subiect. DN
-
etimologie:
- oggettualità DN