OBIECTUAL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor (nu oamenilor). [Pr.: -tu-al] – Din obiect.

obiectual, ~ă a [At: DN³ / P: o-biec-tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr objectal, it oggettuale] (Liv) 1 Referitor la un obiect care există independent de subiect Si: obiectiv (1), material. 2 Care aparține lucrurilor, obiectelor.

OBIECTUAL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.

OBIECTUAL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].

OBIECTUAL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conștiință; material, obiectiv. 2. care aparține lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)

OBIECTUAL ~ă (~i,~e) livr. Care există în afara conștiinței și independent de ea; cu existență independentă 2) Care ține de obiecte, de lucruri. [Sil. -tu-al] /Din obiect

obiectual (livr.) (desp. -biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuali; f. obiectuală, pl. obiectuale

obiectual (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuali; f. obiectuală, pl. obiectuale

obiectual adj. m. (sil. -biec-tu-al; mf. ob-), pl. obiectuali; f. sg. obiectuală, pl. obiectuale

OBIECTUAL adj. v. material.

OBIECTUAL adj. (FILOZ.) material, obiectiv. (Realitatea ~.)