obiectív adj., s.n. 1. Caz obiectiv în gramatica lui Ch.J.Filmore denumește una dintre categoriile de caz, cea mai neutră din punct de vedere semantic. 2. Conjugare obiectivă Caracterizează numai anumite limbi (vezi maghiara), unde se opune conjugării subiective. 3. Genitiv obiectiv Genitivul ocurent numai în vecinătatea unui substantiv de proveniență verbală, corespunzând obiectului direct.
Sursa: DSL |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink