4 definiții pentru obiectitate
Explicative DEX
obiectitate sf [At: DN3 / P: o-biec~ / Pl: ~tăți / E: ger Objektität, fr objectité] (În filozofia lui Schopenhauer) Formă sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect.
OBIECTITATE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBIECTITATE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
obiectitate s. f., g.-d. art. obiectității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obiectitate
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: MDN '08, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obiectitatesubstantiv feminin
- 1. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. DN
etimologie:
- Objektität DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.