OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

obiectitáte s. f., g.-d. art. obiectității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink