OBÍDNIC, -Ă, obidnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Slab, neajutorat; invalid. – Slav (v. sl. obidĩnŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

OBÍDNIC adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obídnic, obídnică, obídnici, obídnice, adj. (înv.) slab, invalid.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink