OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. Refl. (Înv. și pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Înv.) A deplânge, a jeli. 3. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A OBIDÍ ~ésc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OBIDÍ mă ~ésc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obidí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidésc, imperf. 3 sg. obideá; conj. prez. 3 sg. și pl. obideáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink