8 definiții pentru obicină
Explicative DEX
obicină sf [At: VARLAAM, C. 67 / V: obâci~ / P: o-bi~ / Pl: ~ne / E: bg обично] 1-3 Obicei (1, 3-4). 4 Lege. 5-6 Obicei (6-7). 7 Tabiet. 8 (Înv) Impozit.
obícĭnă f., pl. e (vsl. obyčinŭ, obișnuit). L. V. Obiceĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obâcină sf vz obicină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
obicină, obicine s. f. (Înv.) Obicei. ♦ Practică religioasă, ritual. – Din bg. obicino.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OBICINĂ s. v. deprindere, obicei, obișnuință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obicină s. v. DEPRINDERE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
obicină, obicini, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OBICINĂ s. f. v. obicină.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni
Intrare: obicină
obicină substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obâcină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.