OBÍCINĂ s. v. deprindere, obicei, obișnuință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

obicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

obícină, obicine s. f. (Înv.) Obicei. ♦ Practică religioasă, ritual. – Din bg. obicino.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink