obedniță (< v. sl. обндЪ, „prânz, masă”) (Biz.), ultima din ciclul celor șapte laude* bisericești, care se săvârșește către prânz, în zilele când nu se celebrează liturghia*.

obedniță, obednițe s. f. Slujbă religioasă care se săvârșește în mănăstiri după ceasul al treilea în zilele când nu se oficiază liturghia (înainte de prânz) sau după ceasul al nouălea în post (înainte de cină). Se mai numește prânzândă și tipică. – Din sl. obeadnița.

OBEDNIȚĂ s. f. (Învechit) Parte a slujbei religioase care se face (în mănăstiri) după utrenie, în zilele în care nu se oficiază liturghia. Des-de-dimineață, De clopote mi te-acață. Cetești la psalmi, la canoane, Închină-te la icoane. Sfîrșiși ceasuri, obednița, Ad-apă, ia cobilița! codru-drăgușanu, c. 11, cf. com. din CLUJ. – pl. obednițe. – Din slavonul обкдьинць.