3 definiții pentru obducție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBDUCȚIE s. f. (geol.) încălecare a unei plăci terestre suboceanice peste altă placă. (< germ. Obduktion)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obducție s. f., art. obducția; g.-d. art. obducției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OBDÚCȚIE (< fr.) s. f. Proces geologic, invers subducției, prin care o masă importantă de material din crustă, de origine oceanică (ofiolite, uneori și material sedimentar de pe placa oceanică) este ridicată peste marginea unei plăci continentale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: obducție
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obducțiesubstantiv feminin
- 1. Încălecare a unei plăci terestre suboceanice peste altă placă. MDN '00
etimologie:
- Obduktion MDN '00