obdeală, obdele, (obială, obeală), s.f. – 1. Bucată de material textil cu care se înfășoară picioarele înainte de a încălța opincile; cârpă. 2. (fig.) Un lucru de nimic, fără preț, fără valoare: „Fost-am om, n-am fost obdeală” (Calendar, 1980: 460). ♦ (onom.) Obdeală, poreclă frecventă în Maramureș. – Din sl. (bg.) objalo < obiti, obija „a înveli” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

obdeală, -e, s.f. – 1. Bucată de material textil cu care se înfășoară picioarele înainte de a încălța opincile; cârpă. 2. (Fig.) Un lucru de nimic, fără preț, fără valoare: „Fost-am om, n-am fost obdeală” (Calendar 1980: 460). Obdeală, poreclă frecventă în Maramureș. – Sl. objalo, din obiti, obija „a înveli” (Miklosich, cf. DER).