3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OA oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

oa sf [At: PSALT. HUR. 1v/25 / V: (îrg) ol sn / Pl: ~le și (reg) oii / E: ml olla] 1 Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., având de obicei gura largă și înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea, transportarea bucatelor etc. 2 (Pop; îe) Cât o ~ de praznic (mare) Foarte mare. 3 (Pfm; îe) A fi goală ca o ~ (D. case) A fi sărăcăcioasă. 4 (Pop; îe) A se feri (sau a se teme) ca de ~la mălaiului A se feri cu multă grijă să facă ceva. 5 (Pfm; îe) A prinde (sau a lua, a ridica pe cineva) ca din ~ A prinde pe cineva fără nici o greutate. 6 (Îae) A lua pe cineva prin surprindere. 7 (Pfm; îe) Sună a ~ Se spune despre cineva care e grav bolnav. 8 (Pfm; îe) A se face (sau a fi) ~le și ulcele (sau ulcioare) sau a se face pământ (sau lut) de ~e A fi mort de mult. 9 (Pop; îe) A pune (pe cineva) în ~ A întrece pe cineva. 10 (Pfm; îe) A pune (toate) în aceeași ~ A amesteca lucruri, probleme etc. diferite, producând neînțelegeri, confuzii. 11 (Pop; îe) A-i fierbe ~la (fără foc) A-i merge bine. 12 (Pop; îe) A-i fierbe două ~le, una seacă și una goală A-i merge foarte rău. 13 (Pop; îe) A fierbe (pe cineva) în ~ seacă A-i face cuiva multe neplăceri. 14 (Pop; îe) A mânca din ~ sau a gusta ~la cu chișleag (D. fete) A-și pierde fecioria. 15 (Pfm; îe) A plăti ~lele sparte (de altul) A plăti paguba făcută de altul. 16 (Pfm; îe) A-i pune (cuiva) ~la A fermeca pe cineva. 17 (Pfm; îe) A sufla (sau a se uita) în fundul ~lei A bea zdravăn. 18 (Îae) A se îmbăta. 19 (Pop; îe) A fi bolnav de ~ A fi bețiv. 20 (D. femei; îe) A ține ~la toartă A-i plăcea să fie stăpână în gospodăria proprie. 21 (Îe) A trage jar (sau foc) la ~la sa A se îngriji de interesele sale, neglijând pe ale altuia. 22 (Pfm; îe) Ajunge un ciomag (sau o bâtă, o măciucă) la un car de ~le O singură vorbă e de ajuns pentru cine vrea să priceapă. 23 (Îae) Nu este nevoie de un efort prea mare pentru a zădărnici ceva șubred, netemeinic. 24 (Pop; îe) Mustățile îi caută (sau îi trag) a ~ (sau spre fundul ~lei) sau i-a crescut mustața în ~ sau i-s mustățile făcute pe ~ Se spune despre un om căruia îi place să bea. 25 (Pop; d. mustăți; îla) Făcute pe (sau aduse a, date după) ~ Lungi și cu capetele lăsate în jos. 26 (Reg; îla) Tuns pe ~ Cu părul lung până pe gât și retezat rotund. 27 (Îae) Tuns urât. 28 Conținut al unei oale (1). 29 (Pop; îe) A-i da ~la în foc A se supăra. 30 (Pfm; îe) A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe ~la A se amesteca într-o problemă care nu îl privește. 31 (Fig; gmț) Cap. 32 (De obicei urmat de determinări nume de flori introduse prin pp „de” sau „cu”) Glastră. 33 (Îc) ~ de noapte Vas folosit mai ales de către copiii mici pentru necesitățile fiziologice Si: (îvp) țucal (reg) șerbel. 34 (Îf ol) Vas de lut lunguieț, înalt și mai strâmt la mijloc în care se pune de obicei lapte la prins. 35 (Îf ol) (Îrg) Vas în care se păstrează sau se transportă apa Si: cană, urcior, ulcea. 36 Conținut al oalei (35). 37 (Reg) Damigeană. 38 (Reg) Ploscă. 39 (Îvr) Lut. 40 (Reg) Cazan în care se fierb rufe. 41 Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), având uneori și accesorii și folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 42 (Înv) Țiglă. 43 (Înv) Burlan. 44 (Reg) Bucșă la roată. 45 (Reg) Scobitură circulară făcută într-un obiect. 46 (Reg) Obiect care are o astfel de scobitură. 47 (Reg) Scobitură a pivei. 48 (Reg) Scobitură adâncă a teascului pentru jumări. 49 (Reg; la moară) Piuliță de sub fusul crângului (32). 50 (Reg; la diverse jocuri) Gaură în care trebuie să intre pietrele sau bilele aruncate de jucător. 51 (Pop; îe) A face ~la A reuși să introducă toate bilele dintr-un joc în orificiul dinainte prevăzut. 52 (Reg) Vârtej de apă Si: bulboană, vâltoare.

OALĂ, oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. ◊ Compus: Oală-minune = vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Conținutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. ♦ Vas, ghiveci, glastră de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice; țucal. 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Țiglă, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

OALĂ, oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal sau de porțelan, cu gura largă și cu înălțimea mai mare decît lărgimea, folosit pentru pregătirea bucatelor, pentru păstrarea lor (sau pentru diferite alte necesități casnice). Ce cugeta această babă, care aștepta cu oala în mînă înaintea mea? GALACTION, O. I 40. Ia scoate oalele și ulcelele celea din dăsagi, Irino. BUJOR, S. 85. Avînd cănaci pe umeri puși, El vine aducînd o oală. COȘBUC, P. II 245. Rîde ciobul (sau hîrbul) de oală spartă (sau șade hîrbu-n cale și rîde de oale), se zice cînd cineva rîde de altul pentru defecte pe care le are și el, în măsură mai mare chiar. Oală de flori = ghiveci, glastră. Dintr-o fereastră se zărea, printre oale de flori, un cap de fată oacheș. EMINESCU, N. 14. ◊ Expr. Cît o oală de praznic = foarte mare. Hrubă astupată cu capac de fier și încuiată cu lacăt cît o oală de praznic mare. C. PETRESCU, R. DR. 137. Aprinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală (sau din strachină, cu plasa) = a prinde pe cineva ușor, fără nici o greutate. Bănetul tău, dacă-l iau... ca din oală m-ar ridica. GALAN, B. I 457. Îi luau ca din oală și-i treceau prin săbii. STANCU, D. 10. A face (a fi) Oale și ulcele (sau ulcioare) = a fi mort de mult. Despre noi nimeni n-are să mai știe nimic, cînd vom fi oale și ulcele. PETRESCU, C. V. 295. Nu știți că mătușa-i moartă... și s-a făcut oale și urcioare sărmana? CREANGĂ, P. 23. A fierbe toți într-o oală = a fi toți din aceeași categorie. A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri diferite, producînd confuzii, a încurca. A se amesteca unde nu-i fierbe oala v. amesteca. A plăti oalele sparte = a plăti paguba făcută de altul, a suferi pentru faptele altuia. A trage jar la oala proprie = a se îngriji de interesele sale, neglijînd pe ale altuia. Fiecare trage jar la oala lui. ȘEZ. I 219. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) La un car de oale = nu e nevoie de un efort prea mare pentru a anihila ceva netemeinic, ceva puțin rezistent; ajunge ce s-a spus, ce s-a făcut. ♦ Conținutul unei oale. Io la joc, Mîndra la joc, Și oala curge la joc! HODOȘ, P. P. 25. ♦ Vas de formă apropiată cu cel descris mai sus, folosit în tehnică. 2. (Numai în expr.) Mustăți pe oală = mustăți lăsate în jos.3. (Regional) Țiglă, olan, scoc (făcut din lut ars). Hemei... se agăța... de coperișul de oale albii. CONTEMPORANUL, VI 781.

OALĂ ~e f. 1) Vas de bucătărie (din lut ars, de metal, de faianță etc.) folosit pentru gătitul sau pentru păstrarea mâncării. ◊ S-a făcut (sau este) ~e și urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plăti ~ele sparte a răspunde pentru faptele săvârșite de alții. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fără nici o greutate. A-i da ~a în foc a-și pierde calmul; a se aprinde de mânie. 2) Conținutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toartă, lunguieț, înalt și mai îngust în partea de sus, în care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars în care se plantează florile; glastră; ghiveci. 5) Vas special folosit în tehnică, industrie și în operațiile de laborator. 6) reg. Material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment și folosit pentru acoperișuri; țiglă. 7) Fiecare din aceste plăci; țiglă. [G.-D. oalei] /<lat. olla

OALĂ s. f. (Mold .) 1. Scoc, jgheab, burlan. Apele ceale calde . . . ies din oale. DOSOFTEI, VS. Și au făcut și o cișme, adecă fîntînă, în zidiul beserecii despre poarta cea mare a curții cei domnești, aducînd apă pe oluri de departe. PSEUDO-COSTIN, 26v. 2. Țiglă, olan. S-au apucat de-au acoperit mănăstirea Balica cu oale și au tencuit-o pe dinafară. NECULCE. Variante: ol s.n. (PSEUDO-COSTIN, 26v). Etimologie: lat. ollae. Vezi și ol. Cf. s u l i n a r, v ă l ă u.

oală f. 1. vas de pământ, mai ales pentru fiertul bucatelor; 2. urcior mare: o oală de vin; 3. conținutul unei oale: a băut oala întreagă. [Lat. OLLA].

oálă (oa dift.) f., pl. e (lat. olla, vlat. aula, it. cat. sp. olla, pv. ola, vfr. oule. V. olar, ulcică). Vas de lut care servește la fert bucatele, la scos vin ș. a. Conținutu uneĭ oale: a bea o oală de vin. Olan, țiglă (est): casă învălită cu oale. Mustățĭ pe oală (iron.), mustățĭ lăsate în jos (ca la bețivĭ). V. căldare, tigaĭe, tingire, sahan.

OL s. n. v. oală.

oală-minune s. f. (gosp.) ◊ „Printre ustensilele moderne cu care tehnica a înzestrat căminele noastre se află și oala de fiert sub presiune. Un veritabil «vas-minune», care reduce considerabil durata preparării mâncărurilor [...] Altminteri, «oala-minune» își pierde atribuțiile moderne, devenind oală banală ca toate oalele.” Sc. 7 IV 78 p. 2 (din oală + minune, după germ. Wundertopf)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oa s. f., g.-d. art. oalei; pl. oale

oa s. f., g.-d. art. oalei; pl. oale

oa s. f., g.-d. art. oalei; pl. oale

+oală sub presiune (desp. -si-u-) loc. s. f., art. oala sub presiune, g.-d. art. oalei sub presiune; pl. oale sub presiune

oală-minune s. f., art. oala-minune, g.-d. art. oalei-minune; pl. oale-minune

*oală-minune s. f., g.-d. art. oalei-minune; pl. oale-minune

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OA s. 1. (prin Transilv.) răvar. (~ de lut.) 2. oală de noapte = (pop.) țucal, (reg.) șerbel, (Ban. și vestul Transilv.) șerbeleu.

OA s. v. ghiveci, glastră, olan, țiglă.

oa s. v. GHIVECI. GLASTRĂ. OLAN. ȚIGLĂ.

OA s. 1. (prin Transilv.) răvar. (~ de lut.) 2. oală de noapte = (pop.) țucal, (reg.) șerbel, (Ban. și vestul Transilv.) șerbeleu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oală (oale), s. f.1. Vas de lut. – 2. Urcior, chiup. – 3. (Înv.) Canal, țeavă de scurgere. – 4. (Mold.) Olan, țiglă. – Mr., megl. oală, istr. olę. Lat. olla (Pușcariu 1212; Candrea-Dens., 1267; REW 6059), cf. it., cat., sp. olla, prov. ola. Sunetul ll s-a păstrat, probabil sub influența pl. (Tiktin; Byck-Graur 31). – Der. ol, s. n. (Mold., Trans., oală; canal), reconstituit după pl. oale; olan, s. n. (țiglă; conductă); olar, s. m. (producător de oale), probabil din lat. *ollārius (Pușcariu 1218; Candrea-Dens., 1269; REW 6060); olărie, s. f. (atelier de oale, magazin); ulcea (var. ulcică), s. f. (oală mică, urcior), pe care Candrea îl derivă din lat. *ollicella, dar care poate fi creație dim. interioară; ulcelușe, s. f. (bardacă). Cf. ulcior. – Din rom. provine săs. oulendekel „capac de oală”, comp. cu germ. Deckel.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oală, oale, s.f. – (ref. la expr.) A pune oala-n horn = „Femeile de la sate cred în farmece; unul din acestea este cu oala de lut pusă-n horn. Când fierbe apa clocotind, înșiră cuvinte neînțelese, în credința că au puterea să aducă pe cutare îndrăgostit prin aer” (Bârlea, 1924); „Că de mi-i tot mânia, / Eu cu tine-oi face-așa: / Că mi-oi pune oala-n horn, / Cu apă și cu viron, / Ș-oi lăsa să fiarbă bine, / Și-oi băga pe dracu-n tine” (Bârlea, II: 68; Berbești). – Lat. olla „oală” (Scriban, Șăineanu; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

oală, -e, s.f. – Vas de lut. Referitor la expr. a pune oala-n horn: „Femeile de la sate cred în farmece; unul din acestea este cu oala de lut pusă-n horn. Când fierbe apa clocotind înșiră cuvinte neînțelese, în credința că au puterea să aducă pe cutare îndrăgostit prin aer” (Bârlea 1924); „Că de mi-i tot mânia, / Eu cu tine-oi face-așa: / Că mi-oi pune oala-n horn, / Cu apă și cu viron, / Ș-oi lăsa să fiarbă bine, / Și-oi băga pe dracu-n tine” (Bârlea, II, 68; Berbești). – Lat. olla.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OALĂ subst. 1. Olea, Căzan (17 B IV 481). 2. Oalește, Drag. (ib. 382). 3. Oliță b. (Ard). 4. Din var. ard. ol (= oală); Olul, C-tin, olt. (Sd XXII). 5. + -ca: Olca b. (C Bog); Olcescu, Gh. (IO 83).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga în aceeași oală expr. a judeca două sau mai multe persoane / chestiuni etc. după aceleași criterii.

a lua (pe cineva) ca din oală expr. a lua (pe cineva) prin surprindere

a plăti oalele sparte (ale cuiva) expr. a suporta plata unor daune.

a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere pentru o faptă comisă de cineva.

a pune (pe cineva) în aceeași oală (cu altcineva) expr. a avea o părere la fel de proastă despre două persoane.

a se amesteca / a se băga acolo unde nu-i fierbe oala expr. (pop.) a interveni nepoftit în discuție sau în soluționarea unei chestiuni

a-și vărsa oala expr. (deț.) a raporta, a informa, a pârî.

Intrare: oală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oa
  • oala
plural
  • oale
  • oalele
genitiv-dativ singular
  • oale
  • oalei
plural
  • oale
  • oalelor
vocativ singular
plural
ol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ol
  • olul
  • olu‑
plural
  • oluri
  • olurile
genitiv-dativ singular
  • ol
  • olului
plural
  • oluri
  • olurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Oală
Oală nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oală
Intrare: oală-minune
oală-minune substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oală-minune
  • oala-minune
plural
  • oale-minune
  • oalele-minune
genitiv-dativ singular
  • oale-minune
  • oalei-minune
plural
  • oale-minune
  • oalelor-minune
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oa, oalesubstantiv feminin

  • 1. Vas de lut ars, de metal, de porțelan etc., de obicei cu gura largă și cu înălțimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: oliță augmentative: oloi
    • format_quote Ce cugeta această babă, care aștepta cu oala în mînă înaintea mea? GALACTION, O. I 40. DLRLC
    • format_quote Ia scoate oalele și ulcelele celea din dăsagi, Irino. BUJOR, S. 85. DLRLC
    • format_quote Avînd cănaci pe umeri puși, El vine aducînd o oală. COȘBUC, P. II 245. DLRLC
    • 1.1. Conținutul vasului descris mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Io la joc, Mîndra la joc, Și oala curge la foc! HODOȘ, P. P. 25. DLRLC
      • chat_bubble A se amesteca (sau a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuție, acțiune etc. care nu-l privește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Vas de formă apropiată cu cel descris mai sus, folosit în tehnică. DLRLC
    • 1.3. Vas, ghiveci, glastră de flori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dintr-o fereastră se zărea, printre oale de flori, un cap de fată oacheș. EMINESCU, N. 14. DLRLC
    • 1.4. (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuințat (noaptea) pentru necesitățile fiziologice. DEX '09 DEX '98
      sinonime: țucal
    • chat_bubble Râde ciobul (sau hârbul) de oală spartă (sau șade hârbu-n cale și râde de oale), se zice când cineva râde de altul pentru defecte pe care le are și el, în măsură mai mare chiar. DLRLC
    • chat_bubble Cât o oală de praznic = foarte mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Hrubă astupată cu capac de fier și încuiată cu lacăt cît o oală de praznic mare. C. PETRESCU, R. DR. 137. DLRLC
    • chat_bubble A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală (sau din strachină, cu plasa) = a prinde pe cineva ușor, fără nicio greutate (sau pe neașteptate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bănetul tău, dacă-l iau... ca din oală m-ar ridica. GALAN, B. I 457. DLRLC
      • format_quote Îi luau ca din oală și-i treceau prin săbii. STANCU, D. 10. DLRLC
    • chat_bubble A se face (sau a fi) oale și ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Despre noi nimeni n-are să mai știe nimic, cînd vom fi oale și ulcele. PETRESCU, C. V. 295. DLRLC
      • format_quote Nu știți că mătușa-i moartă... și s-a făcut oale și urcioare sărmana? CREANGĂ, P. 23. DLRLC
    • chat_bubble A fierbe toți într-o oală = a fi toți din aceeași categorie. DLRLC
    • chat_bubble A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încurca
    • chat_bubble A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A trage jar la oala proprie = a se îngriji de interesele sale, neglijând pe ale altuia. DLRLC
      • format_quote Fiecare trage jar la oala lui. ȘEZ. I 219. DLRLC
    • chat_bubble A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. DEX '09 DEX '98
      sinonime: fermeca
    • chat_bubble Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a făcut. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Mustăți pe oală = mustăți cu vârfurile lăsate în jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât și retezat. DEX '09 DEX '98
  • 2. Vas de construcție specială, asemănător cu oala, folosit în diverse operații tehnice, industriale, de laborator etc. DEX '09 DEX '98
  • 3. regional Olan, scoc, țiglă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hemei... se agăța... de coperișul de oale albii. CONTEMPORANUL, VI 781. DLRLC
etimologie:

oală-minune, oale-minunesubstantiv feminin

  • 1. Vas metalic cu capac etanș prevăzut cu supapă de siguranță, folosit pentru fierberea (rapidă) a alimentelor sub presiunea aburului. DEX '09
    • format_quote Printre ustensilele moderne cu care tehnica a înzestrat căminele noastre se află și oala de fiert sub presiune. Un veritabil «vas-minune», care reduce considerabil durata preparării mâncărurilor [...] Altminteri, «oala-minune» își pierde atribuțiile moderne, devenind oală banală ca toate oalele. Sc. 7 IV 78 p. 2. DCR2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic