ÓȚIU s.n. (Liv.) Lenevie, trândăvie; tihnă. [Cf. it. ozio, lat. otium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓȚIU s. n (rar) lenevie, trândăvie; tihnă. (< lat. otium, it. ozio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink