OȚETÍ, oțetesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre vinuri) A se transforma în oțet; a se înăcri. 2. Fig. (Rar) A deveni aspru, mânios, sever; a se supăra, a se mânia. [Var.: (pop.) oțețí vb. IV] – Din oțet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OȚETÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vinuri) A se transforma în oțet; a deveni asemănător cu oțetul; a se înăcri. 2) fig. fam. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se șifona. /Din oțet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OȚETÍ vb. v. acri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oțetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțetésc, imperf. 3 sg. oțeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. oțeteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

OȚETEA, Andrei (1894-1977, n. sat Sibiel, jud. Sibiu), istoric român. Acad. (1955), prof. univ. la Iași și București. Director (1947-1848 și 1956-1970) al Institutului de Istorie „N. Iorga”. Contribuții fundamentale în domeniul istorie moderne europene și românești. Lucrări le sale se caracterizează prin putere de sinteză și claritate. A desfășurat un efort tenace pentru restabilirea valorilor autentice ale istoriografiei și pentru înlăturarea aberațiilor din epoca stalinistă („François Guichardin – sa vie publique et sa pensée politique”, „Contribution à la Question d’Orient”, „Tudor Vladimirescu și mișcarea eteristă în țările române, 1821-1822”, „Renașterea și Reforma”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink