OȘTÍME s. f. (Înv.) Oștire. ♦ Mulțime, gloată. – Oaste + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍME f. înv. (colectiv de la oaste) 1) v. OȘTIRE. 2) Mulțime de oști. 3) Totalitate a oștilor. /oaste + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OȘTÍME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oștíme s. f., g.-d. art. oștímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink